Conform sondajelor efectuate tot mai frecvent în ultimii ani, rata divorțurilor este în continuă creștere. Divorțul este o procedură atât emoțională, cât și juridică și cu siguranță necesită curaj pentru a fi demarată. Pe parcursul divorțului, cei doi foști soți trebuie să se împace cu ideea că relația lor a luat sfârșit, să-și creeze drumuri independente în viață din punct de vedere emoțional și financiar și să lase definitiv în urmă relația. Este importantă înțelegerea și acceptarea rolului pe care l-a avut fiecare dintre parteneri în toată situația creată. La fel de importantă este și reglementarea problemelor juridice care se ivesc în această nouă situație. Cele mai frecvente probleme sunt cele legate de pensia alimentară și de custodie a copiilor minori. Dar ce se poate întâmpla în ccazul în care cuplul a avut un animal de companie?
În ciuda legăturii emoționale pe care o au majoritatea posesorilor de animale de companie cu acestea, instanțele, în cele mai multe cazuri, tratează animalele de companie în același mod în care tratează bunurile, cum ar fi mobila sau bijuteriile. Prin urmare, chestiunea nu rămâne nereglementată deoarece, conform prevederilor din articolele 1394 și 1395 din Codul Civil Elen, în aceste cazuri, fiecărui soț după divorț îi revin bunurile care îi aparțin, indiferent dacă acestea au fost folosite doar de unul dintre ei sau de ambii. Însă se iau în considerare și nevoile personale ale fiecăruia, deci în cazul dezacordului dintre soți, instanța hotărește cui îi vor reveni bunurile, luând în considerare posibilitatea de a acorda o compensație rezonabilă soțului care cedează bunurile în favoarea celuilalt.
Însă, în afară de prevederile Codului Civil, se aplică prevederile articolului 2 al Legii 4830/2021, prin care se stabilește nu doar conceptul de animal de companie, dar și cel al proprietarului, conform căruia proprietarul este «persoana care deține un animal de companie, mai ales în locuința sa, și sub directa supraveghere și îngrijire a acestuia. Această persoană este menționată și în documentul de identitate al animalului.» În articolul 9 al aceleași Legi sunt prezentate obligațiile proprietarului animalului de companie, dintre care cele de bază sunt respectarea regulilor de bunăstare, neabandonarea și acoperirea nevoilor acestuia. În același cadru intră și Legea 4039/2012, cu reglementări privind animalele de companie și protecția animalelor împotriva exploatării sau folosirii lor pentru profit. Prin urmare, proprietar este acea persoană care poate să demonstreze cele ce reies din Legea 4830/2021 și din Legea 4039/2012.
Există destule indicii care confirmă sau infirmă conceptul de proprietar, unul dintre acestea fiind și dacă unul dintre cei doi soți, după despărțire, și-a luat toate lucrurile, cele pe care le consideră că îi aparțin, în afară de animalul de companie. La fel de important este și care dintre cei doi soți are un comportament care indică faptul că este adevăratul stăpân al animalului. Mai precis, se vor lua în considerare nu doar documentele de identitate ale animalului de companie și numele soțului care este înscris în acestea, dar și acțiunile simple zilnice cum ar fi dresajul acestuia, hrana, îngrijirea sănătății cu vizite la medicul veterinar, plimbarea zilnică, achiziționarea de jucării și deci, distracția acestuia.
Adevărul este că, deși divorțul poate fi dureros, în cele mai multe cazuri, se dovedește benefic celor implicați în acesta. Este foarte important faptul că există suficientă legislație care reglementează chestiuni de bază cum este cea a custodiei animalului de companie și în ce condiții. Acest fapt se datorează faptului că sunt luate în considerare evoluțiile sociale atât la nivel local, cât și la nivel european. Prin urmare, posibilitățile de modificare a legilor privind custodia animalelor de companie par să fie la apogeul lor.